Cred că am fost cu toții în situația de a ne uita strâmb la un anunț de job atunci când vedeam fraze precum „abilitați bune de comunicare scrisă și verbală” sau „mediu provocator”. Nu că nu ar fi greu de înțeles la ce se referă, dar atâtea companii pun accent pe ele, încât la un moment dat începi să te întrebi dacă tu ai ce-ți trebuie.
- Dar de ce să-mi pese? Nu sunt toate la fel?
Da, și nu. Secțiunea „candidatul ideal”, acolo unde o să le găsești de cele mai multe ori, e una foarte importantă atunci când chiar vrei să te înhami la o companie. Deși par foarte generale, acele trăsături sunt gândite din câteva perspective:
- Să te încadrezi într-un colectiv asemănător. Pe principiul „Cine se aseamănă, se adună”, compania caută oameni care să se integreze ușor în mediul pe care ei îl pun la dispoziție. Un om care se integrează ușor = mai puțină bătaie de cap, mai multă satisfacție la locul de muncă (pentru tine și viitorii colegi).
- Să poți să duci la capăt (decent) responsabilitățile. Fiecare job are un tipic de persoană care i se potrivește mai bine. Nu o să vezi des un vânzător timid, sau un bibliotecar cu ADHD, nu din cauză că nu ar face treabă bună, ci din cauză că s-ar crea frustrări pentru el, până la urmă.
Faptul că anumite trăsături sunt mai prezente în anunțurile de joburi mult mai des decât altele nu înseamnă că nu sunt la fel de importante (nu sunt „din oficiu, le pune toată lumea” neapărat), ci că omul care te recrutează încearcă să ducă compania spre o cultură mai bună, în care toată lumea comunică, și muncește mult și ia pauze puține. Nu uită că totuși se numește candidatul ideal.
- Bine, bine, am înțeles de unde vin. Dar sunt importante?
Dacă nu ai reușit să citești printre rânduri, lasă-mă să fiu mai clar. DA.
Revenim la omul care te recrutează (temutul om de HR, de cele mai multe ori). Una dintre responsabilitățile lui e să se asigure că oamenii din companie sunt eficienți/fericiți/minunați. Cum face asta? Recrutând oameni potriviți, de cele mai multe ori. Deci există cel puțin un om care să te testeze foarte bine pe partea aceea care ți se pare neinteresantă.
- Păi, și cum mă testează?
Începi să pui întrebările care contează, ai? În funcție de trăsăturile căutate, ele pot fi văzute în 3 etape mari și late:
- În CV. Asta ar fi varianta ideală din punct de vedere al intervievatorului. Cine nu ar vrea să știe dacă urmează să aibă un angajat bun doar citind niște rânduri? Pe aici poți găsi ușor inițiativa / proactivitatea (dacă ai fost ca argintul viu, ai ce să scrii în CV. Dacă televizorul a fost prietenul tău cel mai bun, fetițele Powerpuff și Family Guy nu sunt recomandate să stea nici măcar la hobby-uri).
- La Interviu. Aici se petrece marea schismă (fără aluzii religioase, suntem politically correct) între ce s-a văzut în CV și ce s-a întâmplat la interviu. Un interviu bun poate să-ți aducă jobul dorit, dar cu un interviu prost poți să-ți iei la revedere de la speranțe, oricât de bun CV ai avea. Aici ne uităm mult la partea de soft skills (temutul termen), prin urmare cum te comporți cu alți Homo Sapiens. Important, nu?
- După angajare. Acesta e un pariu mai riscant, pentru că nu știi pe deplin ce om angajezi. Oricâte întrebări și interviuri și CV-uri ai vedea, nimeni nu-ți garantează că el o să poată fi autonom în ceea ce face sau că o să aibă dorința de a învață lucruri noi, oricât de mult ți-ai dori tu acest lucru de la el. Vorba englezului, Only time will tell.
Metodele de testare sunt diverse, și, ȋn cele ce urmează, le vom descrie un pic pe fiecare, cu accent pe interviu, pentru că acesta e cel mai critic în momentul de față.
Am stabilit, deci, de unde provine necesitatea soft skills-urilor, cât de importante sunt ele, și că majoritatea îți vor fi testate la interviu. Deci, ce zici, vedem și care sunt cele mai căutate acum? Mai poți?
- No, hai, dacă tot am ajuns până aici...
- Abilități de comunicare scrisă și verbală
Pe lângă evidenta gură din dotare și abilitatea de a mormăi niște cuvinte, angajatorii caută, în mod surprinzător, ceva mai mult de atât.
Una dintre cele mai cerute calități (având în vedere că suntem ființe sociale, și că tot ceea ce facem, facem cu ajutorul ei), comunicarea eficientă înseamnă, în variantă scurtă, să poți să-ți transmiți ideile clar și corect, atât oral, cât și în scris.
Varianta lungă înseamnă să poți să te adaptezi la persoana cu care vorbești, să îi transmiți mesajul așa cum ea l-ar înțelege cel mai bine, să asculți (asculți, nu doar auzi), să nu creezi conflicte, să știi să ajungi la un compromis, dacă cineva le creează totuși, să poți să scrii un e-mail cu ceva mai multe cuvinte decât un mesaj de Messenger, să folosești un limbaj decent, să dai instrucțiuni clare, să pui întrebările cum trebuie, să nu ai greșeli de gramatică, lingvistice, să... Așa-i, cine are nevoie de varianta lungă?
Unde se testează: la interviu, de cele mai multe ori (asta dacă nu ai greșeli de scriere în CV – atunci ai picat deja). Încearcă să dezvolți un pic mai mult ce te întreabă intervievatorul, să porți un dialog, o discuție deschisă. Asta prinde bine în cele mai multe cazuri.
Întrebări specifice:
- Spune-mi câte ceva despre tine / cum te-ai descrie.
- Cum arată o zi din viața ta?
- Abilități interpersonale
Abilități între persoane? Gata, am nimerit? Trecem mai departe.
Pare un fel de „abilități de comunicare” ȋntr-o variantă mai amplă, și ai dreptate, dar aici mai includem și felul în care te raportezi la oameni, asertivitatea (ușor cu atitudinea aia, Narcis), felul în care pui problema (agresiv sau nu), felul în care rezolvi un conflict sau o problemă, cât de atent ești la cei din jur (sentimente, gânduri).
Unde se testează: la interviu, cu accent pe situațiile anterioare. Puteți fi puși să povestiți despre o situație complicată din trecut, sau despre cum ați rezolvat un conflict, cum a fost fostul șef (pro tip: nu-l vorbiți de rău!).
Întrebări specifice:
- Descrie un conflict dintr-o echipă anterioară. Cum l-ai rezolvat?
- Când a fost ultima dată când te-ai enervat? De ce? Cum ai reacționat?
Abilități de lucru în echipă
De multe ori se întâmplă să trebuiască să lucrezi cu ceilalți colegi de muncă. Chiar dacă ești pe specificul lupului singuratic, trebuie măcar să știi cum să te comporți cu ei.
Aici includem respectul față de ceilalți membri, comunicarea eficientă (surprize, surprize, e peste tot!), să știi să dai și să primești feedback, să fii responsabil cu ce-ți asumi, să fii sincer și deschis, să știi ce se așteptă de la tine, și să comunici ce aștepți de la ceilalți.
Unde se testează: la interviu, cu accent pe situațiile anterioare.
Întrebări specifice:
- Preferi să lucrezi singur sau în echipă?
- Cu ce tipologii de oameni îți vine greu să lucrezi?
- Dă-mi niște exemple de situații când ai fost un „team player”.
Entuziasm
Zâmbește, it’s that easy. Știu că generația noastră preferă să critice și să judece orice merge, zboară sau respiră, dar asta e o atitudinea prea „toxica” în mediul de lucru. Sunt destui oameni care au probleme cu creditele la bănci sau cu copiii acasă, noi să fim fericiți.
Încearcă să pari un pic entuziasmat (stating the obvious) pentru ceea ce se întâmplă, să ai puțină viață în tine, la interviu și nu numai. E demoralizant să suni pe cineva să-l anunți de interviu și el să reacționeze „Mda, mersi, ne auzim”.
Unde se testează: cam înainte şi în timpul interviului, dar și după. Nu e o calitate pentru care să nu fii ales, dar adaugă un mare plus. Cine nu vrea să lucreze cu oameni care au chef de viață?
Întrebări specifice:
- Ce te pasionează pe tine?
Initiațiva
Un lucru de care începem să ne prindem din ce în ce mai mult este că la cât de unici suntem fiecare, atât de 7 miliarde-de-mulți suntem cu toții. Inițiativa înseamnă vrei să ieși puțin din tipar, să vrei mai mult pentru tine decât ce face oricine, să faci un pic peste ce ți se cere, să ajuți un pic mai mult pentru că așa vrei tu, nu pentru că ți se spune.
O un comportament care se observă foarte ușor la muncă: te mai ajut cu ceva? Stai că fac eu asta. Hai să ieșim diseară. Pericolul aici: don’t overdo it. Compania îți acceptă tot ceea ce vrei să îi dai în termeni de efort, timp, viață. Nu deveni sclavul ei, decât dacă îți place.
Unde se testează: înainte și în timpul interviului, preponderent.
Întrebări specifice:
- Când ai dat 110% din ce făceai?
- Ce-ți place să faci în timpul liber?
- Dă-mi un exemplu de o situație când ai luat inițiativă.
Știu că multe dintre caracteristici sunt integrate unele într-altele, astfel încât pare că mă repet. Sunt totuși exprimările pe care o să le găseşti cel mai des, fie că sunt un singur item pe o listă, sau împărțite în bucățile corespunzătoare.
Cam aici se încheie călătoria noastră în tainele porțiunii „Candidatul Ideal” dintr-un anunț de job. Sper că s-a înțeles de unde vin faimoasele soft skills, care e scopul lor, care sunt cele mai căutate, și cum anume sunt testate. Dacă au mai rămas nedumeriri și opinii, le așteptăm pe toate în comentarii.
Ș-am încălecat pe-o șa,
Ș-am spus povestea așa;
Ș-am încălecat pe-o roată,
Ș-am spus-o toată.
PS. Dacă nu v-a plăcut stilul meu de povestire, găsiți în bibliografie toate sursele de inspirație și încă pe-atât! Happy reading!
Scris de Alexandru Tudosoiu
-------
Bibliografie:
https://dexonline.ro/definitie/schism%C4%83
http://searchcio.techtarget.com/definition/soft-skills
http://jobsearch.about.com/od/interviewquestionsanswers/qt/communications-interview.htm
http://www.skillsyouneed.com/interpersonal-skills.html
https://blog.udemy.com/list-of-interpersonal-skills/
https://www.livecareer.com/quintessential/job-skills-values
http://jobsearch.about.com/od/howtofindajob/fl/how-to-decode-a-job-ad.htm
Like 882
Taguri:
[]